Poli a murit. Cu largul concurs al lui Marian Iancu si al autoritatilor locale si centrale echipa noastra a incetat sa mai existe chiar daca prin hirtii ea mai da semne de viata. Ce fel de entitate sportiva mai poate fi acest club care, in acest moment, nu are, cu adevarat, finantator, adica bani, jucatori si cel mai important, viitor? Are in schimb datorii si… suporteri. Ce ramane de facut ?
In aceste zile se vehiculeaza tot felul de variante de reinventare a acestei structuri, desigur fara Iancu. Din pacate vorbim mult si facem prea putin. Eu zic ca in acest moment, la modul general, lasind la o parte discutiile punctuale, avem trei optiuni mari si late. Care ar fi ele?
Cea mai simpla ar fi aceea de a lasa totul balta. Cu semintele si cu berea in fata, neimplicati emotional, putem sa stam in fata televizorului sa vedem cum se chinuie altii sa joace fotbal.
A doua optiune ar fi aceea de a reintra in circuitul fotbalistic jucand in ligile inferioare sustinuti de primarie si judet, de un sponsor sau finantator care mai devreme sau mai tarziu ar trebui gasit in tara sau, de ce nu, in afara ei. Ce ar insemna acest lucru? Ar insemna sa faci pactul cu diavolul reprezentat de Sandu si acolitii sai. Sa nu ne imbatam cu aghiasma si sa ne inchipuim ca reintram in lumea diafana si neprihanita a celor care conduc ferefeul si liga. in acest fel vom fi nevoiti, inevitabil, sa ne asumam statul de complice intr-un sistem clientelar, de vasalitate. Altfel zburam la prima cracnire, asa cum s-a intamplat de altfel.
Eu as merge pe a treia varianta. As da de pamant cu tirania instalata de cei doi „corifei”, Sandu si Mitica. Stiu ca multi citesc cu neincredere aceste randuri fiind convinsi ca nimic nu se poate schimba. Asa sa fie? Am mai pornit o „curatenie” prin ’89 de ce nu am fi in stare sa o repetam acum? Sa fie Sandu mai bine infipt ca nea Nicu?
O sa im
