Dacă de Sânziene a amuţit cucul, mâine vine vremea ca privighetoarea să tacă şi ea. E semn că vara se întoarce spre toamnă, iar păsările călătoare nu mai au multă vreme de zăbovit pe la noi. Mâine e ziua Sânpetrului de Vară, străveche divinitate autohtonă ce pa¬tro¬nează agricultura şi anunţă începutul se¬ce¬ri¬şu¬lui, însă – în calendarul popular al românilor – sărbătoarea lui începe astăzi. Prestigiul Sfântului Petru (mâna dreaptă a lui Dumne¬zeu, cel care ţine cheile Raiului, iscoada Domnului pe pământ etc.), suprapus peste cel al miticu¬lui Sânpetru de Vară ("Sfântu’ ăl mai mare peste grânare", stă¬pân al lupilor, cel care păzeşte grindina şi îm¬blân¬zeşte seceta), dă o încărcătură spe¬ci¬ală sărbătorii. După un post oarecum ine¬dit, cu un număr va¬riabil de zile, care stă atât sub semnul martiriului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cât şi al unei frici magico-ritualice de a nu se distruge recolta dată în pârg, această sărbătoare este prăznuită începând de astăzi până sâmbătă, când vor avea loc Moşii de Sânpetru. "... Odată, două muieri se vorbeau în¬tre ele: Să meri, Savetă, la biserică să sfinţeşti co¬lacul lui Sf. Pătru… că ne dă recoltă faină. La Moşii de Sf. Pătru ducem de tăte, colaci, lumini… altele colivă de grâu. Da’ muierea zâce: No’, că numa’ astă treabă oi ave’, să mărg cu merinde la biserică! Şi, ce crezi… după un timp… vine o arşiţă de topea tăt în cale… apoi o piatră, cât un ou de găină. Amândouă aveau holdele tăt una lângă alta… pe-a muierii ce-o nesocotit pe Sf. Pătru o fărâmat-o de n-o rămas nemică, iar pă holda muierii ce-o dus colac la bi¬serică nici c-o atins-o…" (Marcel Lapteş – "Timpul şi sărbătorile ţăranului român").

Adevărat reper calendaristic, Sânpetru de Vară opreşte cântecul privighetorii, anunţă răsăritul constelaţiei Găinuşei, vesteşte vremea secerişului, împrăştie licuricii pe pământ... Aceştia din urmă, potrivit lege