De fiecare dată, Bienala Bucureştiului m-a dus în locuri necunoscute sau imprevizibile. Şi totuşi, dacă în trecut vorbeam chiar de instituţii de artă sau muzeale, proprii expunerii (Simeza, Orizont, Centrul de Introspecţie Vizuală, Muzeul de Geologie), de data asta vizita bienalei devine şi mai intensă. Pentru că te poartă - pe lîngă spaţiile de artă Alert Studio şi Pavilion, info point-ul BB din Piaţa Victoriei - şi în Casa Presei Libere, într-un mic restaurant de pe Strada Ion Câmpineanu, în Pantelimon la “Make a Point”, la Cinema Union înaintea ultimei proiecţii a zilei şi la Institutul pentru Cercetări Politice.

Bienala Bucureştiului, ai cărei directori sînt Răzvan Ion şi Eugen Rădescu, se află la ediţia a cincea, este deschisă pînă pe 22 iulie şi este curatoriată de Anne Barlow (New York). „Tactici pentru aici şi acum“ este direcţia pe care ea o propune, o direcţie corectă, pe care Barlow o vede funcţionînd pentru Bucureşti: artiştii contemporani chestionează istoria, sisteme de autoritate şi o fac adesea cu ajutorul unor „tactici de subterfugiu şi infiltrare“, constant apelînd la „metode informale“. Metodele „informale“ se dezvoltă într-un stat care în trecutul recent a trăit experienţa represiunii şi pe cea a unei lungi tranziţii politice. Sferelor formale ale societăţii comuniste, individul le-a răspuns prin strategii informale de sustragere.

Sînt diferite tipuri de istorii în lucrările artiştilor de la Bienala Bucureştiului, istorii care în nici unul dintre cazuri nu se prezintă în urma unei documentări clasice. Arta contemporană ne-a obişnuit cu artişti preocupaţi de crearea de arhive, artişti care merg pe teren, fac interviuri şi apoi produc video-uri şi documentare elaborate, la graniţa cu jurnalismul. În cazul BB5, se produce un fel de derobare de la metodele deja încetăţenite, către altceva. BB5 nu îţi ia mult timp să o vizitezi. Sînt 21