Rata inflației în România a atins un nou minim istoric de 1,79% în luna mai a acestui an, conform site-ului BNR. Astfel, după ce în anul 2011 rata anuală a inflației ajunsese la cote alarmante de peste 8% în anumite luni (de exemplu aprilie și mai 2011), acest indicator a scăzut constant pe perioada lui 2012. Explicaţia este dată de menţinerea constantă a masei monetare în circulaţie.

Cum s-a ajuns la o astfel de cifră record ? Pentru a putea răspunde la această întrebare trebuie menționat că singurul mod în care toate prețurile dintr-o economie pot să crească într-o anumită perioadă (dar nu neapărat la același nivel) este dacă masa monetară din țara respectivă sporește. Această concluzie este relativ intuitivă. Dacă agenții economici au mai mulți bani (în valoare nominală), prețurile vor crește în concordanță, deoarece cumpărătorii sunt dispuși să ofere sume mai mari (nominal).

Prin urmare, pentru a putea explica tendința de scădere a ratei anuale a inflației din România trebuie să urmărim evoluția agregatelor monetare M1 și M2 (am eliminat M3 din analiză pentru motive de simplitate). Foarte pe scurt, M1 este definit practic ca numerarul aflat în circulație într-un anumit teritoriu la care se adaugă depozitele overnight, iar M2 este M1 plus depozitele cu scadență până la 2 ani și depozitele rambursabile cu preaviz de până la trei luni, conform metodologiei BCE.

După cum se poate observa în graficul următor, realizat pe baza datelor furnizate de BNR, evoluția agregatului monetar M1 a fost surprinzător de constantă, acesta crescând cu doar 4.251,3 milioane de lei pe perioada analizată de zece luni, ceea ce înseamnă o creștere de aproximativ 5%. M2, pe de altă parte a avut o creștere ceva mai pronunțată, dar chiar și evoluția acestui indicator a fost relativ stabilă.

Astfel, M2 a crescut pe perioada analizată de la 199.47