● Bine, plagiatul ca plagiatul, dar eu am altă fază de semnalat: cum adică secretarul de stat Victor Ponta obţine doctoratul de la prim-ministrul Adrian Năstase? În 2003, deci, Năstase era şef la Guvernului, preşedinte al Partidului Social Democrat şi conducător de doctorate. Omul e un geniu, e cît Leonardo da Vinci şi Cesare Borgia la un loc, şi om de ştiinţă complet, şi principe împlinit. Ah, era să uit: şi fermier la Cornu. Dincolo de glumă, eu tot zic chestia asta de ani de zile: nu înţeleg moda asta cu politicienii în funcţie care sînt şi profesori universitari sau doctoranzi sau conducători de doctorate. Pentru ce au nevoie? Chiar crede cineva serios că dacă eşti şef al guvernului ai timp să îndrumi doctoranzi? Sau dacă eşti secretar de stat, şef al Corpului de Control al guvernului, şef al Tineretului Social Democrat, ai timp să faci un doctorat serios? Păi, nimeni nu crede, dar lumea prin mediul academic e cu „săru’-mîna“.

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?● Vedem reacţia celor doi tipi cu nume de familie identic pe care i-a plagiat Victor Ponta. Unul este magistrat la Piteşti (şi a scris o carte despre Tribunalul Internaţional de la Haga, nu se poate spune că a avut o opţiune de carieră foarte fermă). Omul zice că el nu comentează nimic, că nu face politică. Adică Ponta i-a copiat din carte şi el consideră asta o temă politică. Celălalt este fost diplomat din anturajul lui Adrian Năstase şi zice, ca şi Năstase însuşi, că nu e plagiat, că dreptul are nişte formule care trebuie copiate aşa, cuvînt cu cuvînt, cum sînt formulele matematice. Lasă că şi formulele matematice se atribuie, că de aceea se numesc de genul „a lu’ Pitagora“. De aici o întreagă linie de