Am desprins cîteva cuvinte cheie din recent încheiatul discurs:

concepte – asta spune că se stabileşte la Consiliul European. Da, şi conceptul domniei sale a fost austeritate, împreună cu un întreg bloc european conservator. Poate-l schimbăm.

stînjenitor – deci cineva a vrut să evite o situaţie penibilă. De obicei era invocată doar constituţia şi democraţia. Acum e situaţia stînjenitoare

suveranitate – la consiliu e şi o chestiune de suveranitate, a mai spus preşedintele. Ce surpriză! Şi cînd am acceptat cu ochii închişi tratatul fiscal, era despre suveranitate, a discutat public cineva? Nu, doar am fost anunţaţi.

voinţa – “e împotriva voinţei mele, dar cedez…”; iarăşi, pe lîngă legi, voinţa a fost încălcată – o pedală lacrimogenă, ca pentru referendum. Şi un anunţ al faptului că nu prea mai are nici o mutare.

nu cer nimic – Înainte de ieşirea lui TB, Traian Ungureanu tuna şi fulgera că au venit anii 50. Şi acum “nu cer nimic”?

legitim – “premierul reprezintă nelegitim România”. Ceea ce nu e grav, înţeleg, din moment ce nu cerem nimic, din moment ce nu ne dăm cu capul de pereţi dacă tot sîntem preşedinte.

mandat – s-a prezentat ca o victimă a democraţiei. Ca un cetăţean derutat care a stat pe la ghişeele MAE şi nimeni nu i-a dat mai departe lista, căruia nu i-a fost trimisă lista cu delegaţia, nu are fir roşu cu UE. Păi poate asta arată ce fel de regim (ne)prezidenţial sîntem.

O întrebare venită de la TVR aşa, ca un soi de “va urma”: Înainte de desemnarea lui Ponta s-a discutat problema reprezentării la Consiliul European? Răspunsul preşedintelui a fost scurt: Da. Bănuiala e că cineva a crezut în nişte promisiuni care nu s-au mai îndeplinit. Cum spuneam, va urma.

concluzii:

De ce nu a fost un Băsescu rău şi hotărît în luptă indiferent de consecinţe? Pentru că nu prea mai avea ce să facă. A pierdut puterea într-o