O dată la cinci ani, Kassel devine capitala artelor vizuale. Din 9 iunie pînă la jumătatea lunii septembrie, micul oraş german găzduieşte a treisprezecea ediţie a expoziţiei Documenta. E un muzeu de 100 de zile. Nu e tocmai cea mai fericită dintre ediţii. Cea care o coordonează, artista şi curatoarea Carolyn Christov-Bakargiev, a fost criticată, ba chiar boicotată deja cu mult timp înaintea deschiderii oficiale. Ziare importante precum Die Welt sau Frankfurter Allgemeine anunţaseră, acum o lună, că nu vor acoperi subiecte legate de Documenta 13, şi asta pentru că Christov-Bakargiev nu a vrut să anunţe lista artiştilor invitaţi şi nici să expună conceptul general al expoziţiei. De fapt, aşa cum avea să se constate pînă la urmă, cu doar cîteva zile înaintea vernisajului, tocmai acesta era conceptul: absenţa vreunei idei ordonatoare sau a unui fir roşu al întregii expoziţii. Curatoarea a vrut să arate arta în starea ei incipientă, evolutivă, şi-a propus să-i invite pe spectatori să urmărească cum ia naştere o operă de artă. Generoasă propunere – dar mesajul e greu de articulat, i-au reproşat criticii. Tocmai asta e şi ideea – a explicat Christov-Bakargiev –, că minţile artiştilor sînt complicate, opera de artă se naşte prin nişte resorturi de nepătruns.
DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBPentru cei care au urmărit ediţiile trecute ale Documentei, explicaţiile sînt cel puţin bizare. Căci la Kassel, mai mult ca oriunde, au contat regia, conceptul curatorial, ambalajul. Şi în Germania, mai mult ca oriunde, se cere ordine şi disciplină. La ultimele bienale mari s-a mizat pe critica socială. Documenta vrea să reînvie arta pentru artă – şi reuşeşte să facă tot statement politic. Căci felul în care artiştii ar gîndi lumea e determinat de o experienţă prin excelenţă p
