În urma salvării care-l transporta pe Adrian Năstase, porțile penitenciarului s-au închis, marți seară, ca o cortină grea la capătul unei dramolete naționale de șase zile. Este finalul unei afaceri judiciare întinse pe câțiva ani, având ca protagonist un fost prim-ministru condamnat pentru corupție. Un detaliu uluitor a scăpat însă funestului cortegiu de bocitoare instalat la căpătâiul celui care, în ziua pronunțării sentinței, ar fi încercat să se sinucidă trăgându-și un glonț în gât. La ieșirea din spital, fostul premier mișca vioi din cap ca un porumbel, stătea în capul oaselor pe targă, părea nefiresc de vivace pentru un pacient cu gâtlejul ciuruit de glonț.

Din ce se vede la TV, gâtul premierului arată intact. Năstase își rotește capul cu flexibilitate de giroscop. În mod inexplicabil, toți acei analiști și politicieni convinși că premierul se zbate între viață și moarte în Spitalul Floreasca nu observă nimic suspect. Nu sar în sus, stupefiați la vederea imaginilor cu Năstase sucindu-și capul ca o suricată, și să țipe: omul acesta ne-a păcălit, a tras pe sfoară o țară întreagă. Ați sesizat vreo leziune pe gât, ați zărit vreo rană, umflătură, o cusătură, ceva? Vi s-a părut vreun moment că pacientul afișează pe chip durere sau că manifestă dificultăți în a-și mișca din gâtul făcut ferfeniță?

Erau primele observații de bun-simț, obligatoriu de făcut după zile întregi în care ni s-au servit povești care spuneau cu totul altceva. Medici penali, ziariști toxici, politicieni de rea-credință au țesut legenda unui fost premier grav rănit în urma unui act ratat de sinucidere, au intoxicat opinia publică cu informații false. Speculând sentimentele publice de compasiune față de un suferind, manipulatorii s-au căznit să convingă publicul de nevinovăția unui om dispus să-și sacrifice propria viață în semn de protest față de marea nedreptate comisă de criminal