Maricica Puică este una dintre sportivele de aur ale României care au reuşit să devină campioane olimpice pe culoarele pistei ovale. Ea a câştigat prima cursă de 3.000 de metri pentru femei din istoria Jocurilor Olimpice, răsturnând toate pronosticurile şi aşteptările publuicului.
Născută pe 29 iulie 1950, la Iaşi, Maricica provine dintr-o familie în care sportul era o prioritate. Atât ea cât şi fraţii ei practicau sporturi ca gimnastica, boxul, tirul sau handbalul. Prima cursă de alergare în care a fost observată viitoarea campioană olimpică a avul loc în 1965, când adolescenta de 15 ani a participat la un cros pentru elevi organizat de profesorul de educaţie fizică, Ion Puică, cel care avea să-i devină antrenor şi soţ. Trei ani mai târziu, ea devenea membră a lotului naţional de atletism.
În primă fază, povestea sportiva, accesul la competiţiile internaţionale i-a fost refuzat de către anumite persoane cu funcţii sau relaţii în cadrul federaţiei naţionale. Astfel, ea a fost nevoită să aştepte până în 1976 pentru prima participare la Olimpiadă.
Fără să se specializeze pe o anumită cursă, Puică a alergat în cadrul diferitelor concursuri la 1.500, 3.000 şi 5.000 de metri sau cros, iar la Montreal, în timp ce Nadia strălucea în sala de gimnastică, Maricica nu reuşea să se califice în fazele finale ale cursei de 1.500.
Primul succes internaţional a venit în 1978, când a cucerit o medalie de aur, cu echipa, şi una de bronz, la individual, la Campionatele Mondiale de cros. Odată obţinută prima medalie, performanţele au continuat să se îmbunătăţească, iar Maricica nu a mai putut fi ignorată sau marginalizată de autorităţi.
La Olimpiada de la Moscova, în 1980, Maricica a reuşit să ajugă în finala cursei de 1.500 de metri cu al cincilea timp din semifinale. În cursa pentru medalii, ea şi-a îmbunătăţit timpul din calific
