Anul 2001, cartierul general al Apple. După mai multe luni de muncă, "dintr-odată totul devenise clar: un hard care putea să cuprindă o mie de melodii; o interfaţă şi un scroll în formă de volan care îţi permitea să navighezi prin cele o mie de melodii; o conexiune FireWire care putea sincroniza o mie de melodii în mai puţin de zece minute şi o baterie a cărei autonomie să facă faţă redării celor o mie de melodii. Ne-am uitat unul la altul şi am spus: «Asta are să fie atât de tare!»".
Este momentul în care Apple aproape stabilise detaliile producţiei playerului muzical iPod - relatat de Steve Jobs în biografia sa autorizată scrisă de Walter Isaacson, carte care este disponibilă la chioşcuri numai împreună cu ZF din 18 iunie.
Momentul zero al proiectului iPod este anul 2000, când Jobs a început să insiste pentru crearea unui asemenea gadget. Punctul de plecare era studierea pieţei şi concluzia că playerele de pe piaţă "erau de o foarte slabă calitate". În timp ce lucrau la programul de management al fişierelor audio iTunes echipa Apple în frunte cu Jobs studiase toate playerele de pe piaţă. "Stăteam în jurul lor şi spuneam: aceste obiecte chiar sunt nişte porcării. Aveau aproape 16 melodii şi nu îţi dădeai seama cum funcţionează", relatează unul dintre membrii echipei.
După câteva luni de la demararea proiectului, progresele obţinute de Apple nu erau suficiente: fuseseră identificate bateria necesară şi un ecran LCD corespunzător, dar nu exista soluţia de stocare a melodiilor. Soluţia avea să vină după o deplasare în Japonia.
"La finalul întâlnirii de rutină cu Toshiba, inginerii au menţionat un nou produs pe care îl aveau în laborator şi care urma să fie gata până în luna iunie a acelui an. Era un mic hard disc de 4,5 centimetri, care avea o memorie de 5GB. Când inginerii de la Toshiba i l-au arătat lui Rubinstein, acesta a ştiut imediat la
