Calea Rahovei
La început a fost "Podul calicilor"
O altă "cale" a Bucureştilor, care şi-a căpătat numele în amintirea unei victoriei repurtate în timpul Războiului de independenţă, în noiembrie 1877, este Calea Rahovei.
Primul document care menţionează această zonă datează din 1639, pomenind de "Podul Calicilor", dat fiind că ea a fost una din primele străzi ale oraşului pavată cu piatră. În ciuda acestui semn de "modernitate" la vremea aceea, această arteră şi-a câştigat reputaţia, după "modelul" parizian, de a fi o adevărată "curte a miracolelor", dat fiind că aici îşi găsea adăpost şi mişuna o bună parte a sărăcimii oraşului, ceea ce o făcea
periculos de frecventat. Mai târziu, această arteră va fi rebotezată "Calea Craiovei", dat fiind că de aici pornea drumul spre capitala Olteniei, pentru ca, după Războiul de independenţă, alături de alte artere ale oraşului, să capete un nume legat de acest eveniment, care s-a păstrat până astăzi. Un alt nume pe care l-a purtat, cel puţin în folclor, o porţiune din Calea Rahovei a fost acela de "Piaţa de flori", fiind considerată, până astăzi, centrul acestui comerţ.
De la Fabrica de bere "Bragadiru" la Casa de cultură "Lenin"
Majoritatea construcţiilor datează de la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor. Desigur, una din construcţiile emblematice ale zonei este Fabrica de bere "Bragadiru", construită în perioada 1894-1895. Legenda spune că acela care va deveni proprietarul său, Dumitru Marinescu Bragadiru, a început prin a căra apă cu cobiliţa pentru "racheria" lui Iancu Ştefănescu, de la care va prelua afacerea, devenită curând deosebit de rentabilă, după ce noul proprietar a construit aici cea de a treia fabrică de bere din Capitală, după cele ale nemţilor Luther şi Oppler. Curând "Fabrica de bere Bragadiru" va deveni principalul producător al acestei băuturi atât
