Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24
Luând în calcul spusele dvs. (dureri îngrozitoare, apelarea la serviciul de urgenţă, ineficienţa tratamentului medicamentos), consider că rezolvarea problemelor produse de litiaza renală se îndreaptă spre o abordare de tip chirurgical. În mai toate cazurile întâlnite până în prezent, un calcul renal care produce obstrucţie, infecţie sau durere insuportabilă a necesitat îndepărtarea lui prin intervenţie chirurgicală, înainte ca acesta să producă, la trecerea prin ureter spre vezica urinară, leziuni permanente ale uroteliului sau, mai rău, să determine afectarea renală. Aş dori să înţelegeţi că intenţia mea nu este de a vă îndruma, neapărat, spre intervenţia chirurgicală clasică, ci, mai degrabă, spre abordarea litiazei renale prin tehnici de litotriţie, care presupun producerea unor unde de şoc care pulverizează calculii, permiţând fragmentelor să fie eliminate prin urină. Bineînţeles că, în funcţie de tipul, dimensiunea şi localizarea calculilor (calculului), se pot practica mai multe tipuri de litotriţie. Astfel, litotriţia extracorporeală cu unde de şoc este utilizată, în general, pentru calculi localizaţi în rinichi sau la capătul superior al ureterului. În mod tipic, un calcul renal începe să se fărâmiţeze după 200 până la 400 unde de şoc, putând fi necesare până la 2000 de unde de şoc, în timpul tratamentului.
Litotriţia percutantă cu ultrasunete se utilizează în cazul în care un calcul nu poate fi distrus prin metoda extracorporeală şi presupune introducerea în rinichi (postincizional) a unui cateter mic şi flexibil, prin care o unitate generatoare de ultrasunete aplică undele sonore la nivelul rinichiului. Îndepărtarea fragmentelor rezultate în urma fragmentării calcului se realizează prin intermediul a
