Recitesc informatia despre reluarea celebrei emisiuni si imi pun 22 de semne de exclamatie, cate unul pentru fiecare an trecut de la Revolutie.
Asadar, dupa perceptia si parerea doamnei Lucia Hossu-Longin, calvarul romanilor cu justitia nu s-a sfarsit odata cu ingroparea martirilor din decembrie '89 si cu implozia, iar apoi condamnarea legitima a comunismului.
Iar perceptia doamnei Hossu-Longin, ale carei emisiuni ne tineau cu sufletul la gura, nu este nicidecum singulara: aceeasi perceptie si-au exprimat-o multimile de cetateni cu voce tare in Piata Universitatii asta iarna, unii o mai scriu si acum pe forumuri, altii o spun chiar la putinele televiziuni care mai acorda atentie problemelor cetatenesti.
Memorialele patimirii noastre
Dar fie si o singura astfel de parere, ea nu poate fi trecuta cu vederea: vine de la o mare creatoare a carei inima a vibrat la dramele romanesti, fie ca se numeau Elisabeta Rizea, Toma si Petre Arnautoiu, Iuliu Hossu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu ori regele Mihai, fie sutele de mii de martiri fara nume, ascunsi inca in gropi comune. Fara lumanare. Gropile comune ale nimicniciei noastre. O cercetatoare a trecutului recent indelung si intens urata si ostracizata de FSN, PDSR, PSD si dl Iliescu, inclusiv de dl Nastase.
Caci realitatea acestor zile rascoleste rani adanci ale asezarilor noastre democratice si ale statului de drept, fiindu-ne atacate principalele institutii: Avocatul Poporului a primit 47 de mailuri in care i se cere imperativ "sa initieze o actiune la Curtea Constitutionala, ca sa se constate neconstitutionalitatea de facto a mandatelor tuturor deputatilor si senatorilor", ca si cum in Romania institutiile suveranitatii si ale reprezentativitatii nationale nu mai sunt Camera Deputatilor si Senatul Romaniei, alese direct prin vot de cetatenii Romaniei, ci 9 insi, nu to
