Prin numele nostru, Interogaţia

Prin numele nostru – un tunel

subţire de aer ca interiorul fragil

al unei trestii – se-ncumetă

cu mersul ei imponderabil

Interogaţia,

îi simţim paşii

călcând peste sunetele numelui nostru,

câteodată se opreşte în loc

şi atunci nu mai putem respira,

De unde vine?

Cine-a trimis-o?

Ce vrea?

Dar cum ai putea tocmai pe ea s-o întrebi?

Prin numele nostru – Interogaţia

construieşte poduri peste ape demult dispărute;

albiile lor – râpe invadate de păsări împuşcate,

bălării şi câini înfometaţi

mestecând umbre de animale sălbatice...

Piramidele secolului XXI

Masivele clădiri tencuite cu solemnitate

straşnic păzite de aerul răcoros dinlăuntru,

cu ferestrele oarbe, cu uşile bine păzite,

somnolente în iarba tunsă scurt, ritual zilnic.

Masivele clădiri unde scările sunt mai presus de toate

şi trepte nevăzute sparg ultimul etaj şi acoperişul,

unde lifturi silenţioase nu cunosc aglomeraţia

şi covoarele se gudură sub paşi parfumaţi.

Masivele clădiri ce nu-şi oferă ziduri pentru anunţuri,

în care meseriaşii intră şi ies pe uşa din dos,

unde liniştea trage din când în când apa la toaletă,

unde zgomotul îşi dă palme peste gură.

Masivele clădiri care ne strivesc naşterea,

piramide în deşertul care ne înconjoară,

faraonii şi dogma, peste tot, faraonii şi dogma,

împărtăşindu-ne cu vinul minciunii.

Fotografierea interzisă scrie pe aerul din jur,

camerele de luat vederi stau cu urechile ciulite,

câinii de pază au luat locul leilor de piatră,

şi schiaună în căşti în limba engleză…

Unde e focul?

Mă întorc pe urma sfâşiată a vechilor paşi,

fără să