Marina Popescu. Sigur că CV-ul cel mai bun al poetului e scrisul său. Dar nu e totuna dacă anumite versuri de începător se scriu la 15, 19 sau 29 de ani, cîţi aveţi dvs. Din fericire, aţi depăşit faza, în care unii rămîn pînă la senectute, a poemelor stîngace şi influenţate de alţi autori. Reproduc de aceea cîteva dintre textele dvs. Vă atrag atenţia totuşi că poemele din acest ciclu, Facts of life, nu pot fi multiplicate pînă la un volum sau mai multe. Pentru a ajunge la un volum echilibrat şi la o operă trebuie să extindeţi modalităţile de expresie, să diversificaţi. Destui autori rămîn prizonierii unei singure formule, adesea şi aceea îngustă, seduşi de abilitatea lor în mica zonă pe care o cunosc. De aceea mă va interesa foarte mult, după consumarea acestui moment, care presupun că este un debut, ceea ce veţi scrie în continuare, de preferinţă valorificînd alte filoane ale poeziei şi chiar ale realităţii care este, în fapt, atît de diversă. Mă încurajează cîteva metafore izbutite răsărite între descrierea voit neutră şi dezabuzată. Nu ader la abuzul de sintagme în limba engleză mai ales în titluri. Om fi devenit noi anglofoni din francofoni, dar nu ne defineşte chiar atît de pregnant lucrul acesta. Mult succes şi reveniţi cu noutăţi.

Facts of life 1 /

Un oraş mic aproape de mare

Acolo toţi se cunoşteau între ei,

când treceau unii pe lângă alţii

îşi spuneau câte ceva, ştiam asta

după aburul care se ridica deasupra capetelor,

mi-ar fi plăcut să poarte cu ei o bucată de sticlă

pe care să sufle uşor apoi să deseneze cu degetul.

Aveau uneori nişte gesturi largi

care abia încăpeau pe străzile micşorate de ceaţă.

În zilele lui bune sau la sărbători

tătarul Adnan mergea cu naiul la subţioară

se oprea şi cânta la răspântii,

cânta şi mai frumos când întâlnea pe cineva