Saşa Pană – Prezentări,

ediţie îngrijită de Vladimir Pană şi Ion Pop,

cuvânt înainte de Ion Pop,

Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2012.

Volumul de medalioane literare al lui Saşa Pană, Prezentări, editat recent de Vladimir Pană şi Ion Pop, reprezintă deopotrivă o curiozitate şi un document preţios de istorie literară.

O curiozitate, deoarece avem de-a face cu o reeditare a unei cărţi... niciodată apărute. Nu e o glumă: volumul, acceptat de Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, fusese anunţat în „Revista literară” din 12 mai 1947. În data de 28 octombrie 1948 (conform însemnării olografe a autorului, pe al doilea rând de şpalturi de corectură), era chiar gata să plece la tipar. Numai că Fundaţia Regală, în urma abolirii monarhiei şi a alungării Regelui Mihai I, nu mai exista, iar înlocuitoarea ei comunistă, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, era încă în chinurile facerii. Cartea va fi, deci, blocată de proapăt instalata cenzură stalinistă. Astfel încât ea va supravieţui sub forma unui unic exemplar, broşat de autor din şpalturile ultimei corecturi şi păstrat până astăzi în biblioteca acestuia. Din motive care ţin de conţinut, nici după ce, cu prilejul „micului dezgheţ” din anii ’60-’70, o parte din avangardă a fost recuperată, Prezentări nu a fost repusă în circulaţie. Nota asupra ediţiei, cu o academică discreţie, nu ne precizează dacă Saşa Pană a făcut vreun demers (refuzat) în acest sens sau s-a gândit că e mai bine să nu rişte.

Atât de speciala reeditare de acum interesează în egală măsură istoria avangardei româneşti şi pe cea, mai largă, a literaturii noastre în învolburaţii ani 1944-1948. Ani de tranziţie, în care urmele democraţiei interbelice, renăscute spontan din cenuşa dictaturilor dintre 1938 şi 1944, convieţuiau straniu cu formele tot mai contondente ale viitoarei dictaturi a proletar