- Cultural - nr. 125 / 29 Iunie, 2012 Prezentam o remarcabila colectie de peisaje pictate de Gheorghe Olariu necunoscute de public, pentru ca, provin dintr-o colectie particulara. Prin expunerea lor in actuala expozitie a artistului, putem pune in discutie una dintre problemele contemporaneitatii privind peisajul. Genul artistic este pe cale de disparitie la fel ca peisajul din natura. Artistii tineri nu mai picteaza peisaje, iar in ierarhiile omului actual peisajul ca natura este o treapta secundara. Viata in ceea ce are ea mai esential se intampla in cetate. Omul modern, in cetate, nu se plictiseste, se distreaza, natura poate fi repaos intremator, consum, dar nu contemplare. Destinul peisajului ca obiect estetic "frumusetea lumii”, anticul vis de a restitui lumii imaginea paradisului, de a se bucura de natura ca obiect de contemplare a trecut. De a consuma, de a o exploata este formula acceptata. Consumul produce bani in era bunastarii. Daca s-ar accepta ca bunastarea nu este numai bogatiile in bani si bunuri ci si posibilitatea de a te bucura si de bunuri care nu costa nimic. Bunuri ale naturii, ale peisajului. In mod uzual se spune, ca atunci cand pictezi natura, pictezi un peisaj, dar si florile pictate sunt natura, ele nu sunt peisaje, ci naturi moarte. Pentru ca, in arta peisajul nu este o priveliste din natura ci influenta esteticii asupra unui spatiu. Natura promovata spre cultura care il confirma estetic si se defineste ca istorie. Sensul tainic al naturii in care te-ai nascut, crescut si ti-ai indeplinit destinul poate fi hotarator pentru sensibilitatea unui artist. In asa fel incat "Transilvania”, si locul unde s-a nascut si a devenit pictor l-a facut pe Gheorghe Olariu sa interpreteze pictural peisajul urmand poetica frumosului. Exista cel putin o duzina de definitii curente ale frumosului, una esentiala de la care putem construi o teorie a artei ii