În 1930, editura bucureşteană Cultura Naţională, avînd sediul în centrul Capitalei, în Pasajul Mocca, iniţiază editarea ediţiei Opere de I.L. Caragiale. Ediţia urma să fie îngrijită de criticul şi scriitorul Paul Zarifopol, fiind gîndită să apară în mai multe volume, primul volum avînd o substanţială prefaţă de 44 de pagini semnată de Zarifopol. Tirajul ediţiei, la primul volum, ce cuprinde prima parte din Nuvele şi schiţe, este de 3.126 de exemplare, în „octavo mare“, tirajul avînd diferite sortimente de hîrtie, toate exemplarele fiind numerotate în funcţie de calitatea suportului utilizat, totul fiind specificat în colofon. Astfel, aflăm că 76 dintre exemplare nu sînt puse în comerţ, dintre acestea, 26 vor fi notate cu litere latine (A-Z), imprimate pe hîrtie vărgată, iar 50 de exemplare vor avea numerotare cu cifre romane de la I la L. Alte 500 de exemplare se trag pe hîrtie vărgată velină, 1.500 pe semivelină vărgată, iar 1.500 pe vărgată simplă. Volumul al II-lea continuă reproducerea nuvelelor şi a schiţelor şi este urmat de un repertoriu de nume proprii, alcătuit de autor. Volumul al III-lea se intitulează Reminiscenţe şi notiţe critice. Intenţia editurii era de a scoate patru volume, ultimul urmînd să cuprindă opera dramatică. La nici 60 de ani, Paul Zarifopol trece în lumea drepţilor şi proiectul este abandonat. Să ne oprim asupra personalităţii acestui remarcabil intelectual. Zarifopol este rudă, pe line maternă, cu D. Anghel. După absolvirea Universităţii din Iaşi, Zarifopol se specializează în filozofie clasică şi modernă şi în istorie, pleacă în Germania la Halle, unde susţine un doctorat cu tema Kritische Texte der Lieder de Fournival, la 11 iunie 1904. Tot aici, la Halle, şi-a susţinut August Scriban, în 1902, un doctorat în Litere. August Scriban este autorul acelui excelent Dicţionar al limbii române (Iaşi, Institutul de arte grafice „Presa bu