Cifrele oficiale susţin că Bookfest 2012 ar fi fost mai de succes decât cel de anul trecut: 90.000 de vizitatori (cu 12% mai mulţi decât anul trecut), vânzări cu 15% mai mari, 150 de expozanţi şi 300 de evenimente.

Dincolo de cifre, însă, există impresia directă. Or, la capitolul ăsta, imaginea mea nemijlocită a fost, anul acesta, cam tristuţă faţă de anul trecut. Sigur, cu toate circumstanţele respective: mini-vacanţa de Rusalii şi vremea superbă, ideală pentru pick-nick şi în general pentru ieşirea din Bucureşti (cu o zi înainte, la televiziune, mai în glumă, mai în serios, Gabriel Liiceanu se ruga să plouă). Probabil că a contribuit şi scăderea puterii de cumpărare, în orice caz şi sâmbătă şi duminică după-amiază, când m-am aflat eu în Târg, riscul de a te ciocni de cineva era extrem de scăzut. Mai degrabă aveai loc să pui de-o horă, dacă ai fi reuşit să găseşti destui oameni.

Dar nu asta mi s-a părut cel mai notabil, ci altceva, ceva care nu e specific unui târg de carte românesc, însă acolo se vede cel mai bine: pentru covârşitoarea majoritate a editurilor există o prăpastie uriaşă între efortul editorial şi cel de marketing. Sunt edituri care au publicat zeci, chiar sute de titluri din zone destul de pretenţioase, cu slabă aderenţă la publicul larg (ezoterism, ştiinţă avansată, religii orientale, filozofie), dar nu le fac nicio promovare, iar lansările - atunci când există - sunt triste rău de tot. Dar chiar triste fiind, e de nescuzat ca o editură să nu poată asigura mai mult de şase-şapte spectatori! Îmi amintesc că am fost odată la lansarea unui set de cărticele care aveau în total 15 autori - nici măcar ăia 15 nu erau toţi de faţă!!

Felul în care se desfăşoară lansarea, mai ales într-un târg de carte, care este cât de cât mediatizat, influenţează din plin soarta cărţii. Agitaţia creează agitaţie, curiozitate, interes şi în primul rând ce