Competiţia primei ediţii a Festivalului Internaţional al Filmului Politic a adunat la Cinema Studio din Bucureşti, în perioada 15-21 iunie 2012, 12 lungmetraje cu tematică politică din întreaga lume. Demers unic în peisajul festivalier românesc, conceptul Cinepoliticii (incluzînd, desi­gur, obligatoriile programe speciale, de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi Cinema „Elvira Popescu“, inclusiv un admirabil in memoriam Václav Havel) are un un caracter strict informativ şi educativ, fără, aşa cum pe drept se autodefineşte, „parti-pris-uri politice ori vreo agendă ascunsă“. Toto­dată, Cinepolitica se manifestă şi ca un prim festival est-european ce-şi are drept obiectiv tragerea unui semnal de alarmă asupra „problemelor lumii“, implicit omagierea ideologiilor, stilisticii şi esteticii practicate de cineaşti politici, în cazul cărora, nu o dată, presiunile exercitate de regimuri ostile şi cenzură vizuală au pus într-o mare dificultate realizarea unor filme care promovau valorile democraţiei şi ale liberului arbitru. Sub sloganul „Singura noastră politică este cea a cinematografului“, Cinepolitica se întoarce la unul dintre cele mai importante obiective pe care le poate atinge arta cinematografică însăşi – acela ca popularitatea ei să fie şi să rămînă un instrument viabil şi eficace în progresul gîndirii umane atît individuale, cît şi colective. Ministrul, Vesper, Baader şi cel mai bun film politic O portretizare minuţioasă a unui ministru al Transporturilor şi cronica unui tur de forţă prin culisele politicii franceze actuale, Ministrul (L’Exercice de l’État, 2011), îmbină inteligent thrillerul cu elemente metaforice, relevînd un destin ironic. O urgenţă este înlocuită de o alta, maşinaţiunile politice se desfăşoară într-un ritm ameţitor, criza economică este tratată cu cinism, catastrofele influenţează decizii importante… Epicentrul desfăşurării acţiunii fi