Învoit pentru o zi din centrul în care îşi tratează dependenţa de droguri, Anders încearcă să-şi repună viaţa pe şine mergând la un interviu de angajare şi întâlnindu-se cu vechi prieteni. Recent câştigător al Marelui Premiu la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), filmul Oslo, 31 August este analizat şi recomandat de dna Ilinca Belciu, la rubrica Ecran.

Un om. Un oraş. 24 de ore. Unul dintre filmele prezentate şi premiate la TIFF (chiar cu Marele Premiu) nu se regăseşte în retrospectiva festivalului prezentată la Bucureşti. Asta pentru că Oslo, 31 August regizat de Joachim Trier va avea premiera în cinematografele româneşti în luna iulie. O poveste care te scutură zdravăn atunci când ai dubii şi dileme în privinţa încrederii în sine. Un portret intimist extrem de atent şi bine gândit cinematografic. O zi din viaţa unui tânăr care încearcă să-şi revină după o lungă, complicată şi dureroasă perioadă de reabilitare. „Uită-te la viaţa mea! Am 34 de ani şi nu am nimic. Nu vreau să o iau de la zero.“ Poate părea tânărul răsfăţat de soartă: părinţii au făcut tot posibilul să îi achite datoriile, talentat era, prieteni avea (drept dovadă că acum simte nevoia să îi revadă, să le vorbească, să le stea în preajmă pur şi simplu, dar fără alte eforturi de readaptare). Şi totuşi, ceva a mers anapoda, ceva s-a scurtcircuitat pe drum atunci când s-a refugiat în droguri uşoare şi a ajuns în punctul în care nu a mai avut cale de întoarcere. Anders Danielsen Lie în rolul lui Anders (e doar o coincidenţă de nume, personajul nu are nimic de-a face cu actorul) intră perfect în pielea tânărului ratat care nu are puterea să se ridice, să meargă mai departe, să îşi învingă fricile, temerile. „Va fi bine. Voi reuşi. Îmi tot repet lucrurile astea, doar că nimic din toate astea nu se întâmplă.“ Proaspăt ieşit din centrul de reabilitare, Anders începe că