Ponta nu a transat razboiul intre palate, a transat statul de drept. De vreo doua zile, tot ce stiam despre functionarea institutiilor si legilor in Romania a ramas un exercitiu pur teoretic. Al doilea om in stat, Victor Ponta, a pus intre paranteze ultima decizie a Curtii Constitutionale si s-a autoproclamat delegatul Romaniei la Consiliul European. O lovitura de stat nu presupune, neaparat, utilizarea fortei, Ponta nu a avut nevoie sa scoata tancurile pe strada. Tactica lui de gherila este diferita. Preluarea si concentrarea atributiilor din stat prin forme neconstitutionale in scopul utilizarii in razboiul politic. Dintr-o smuncitura de ordonanta de urgenta a trecut institutia "Monitorului Oficial" in subordinea Guvernului pentru a impiedica publicarea motivatiei Curtii Constitutionale, care ii acorda presedintelui dreptul de reprezentare la Bruxelles. Din alta smuncitura, a stabilit ca doi judecatori ai CCR ar fi incompatibili, spre stupefactia ANI, singura institutie abilitata in domeniu. (Aceste actiuni se adauga altor masuri similare luate in legatura cu Inspectoratul de Stat in Constructii, TVR, Institutul Cultural Roman sau declaratii in dosarul Adrian Nastase). Ce justifica asemenea masuri de forta? Ponta pretinde ca are „un mandat" din partea Parlamentului. O stie bine, dar o ascunde: nu e vorba de o hotarare, ci de o declaratie, fara niciun fel de valoare juridica. Ne spune, pentru a-si pleda legitimitatea, ca are „milioane de voturi in spate". S-a format cumva o noua majoritate parlamentara prin alegerile locale din 10 iunie? Poate in varianta Disney de scriere a istoriei USL. Ponta nu are nimic „in spate", nici juridic, nici legitim. La acest nivel nu avem un razboi intre palate, conflictul clamat de Antena 3, in care Basescu si Ponta isi administreaza lovituri pe unde si cum pot, iar ceilalti din jurul lor ies striviti. In acest razboi, se intelege, fi