Da dă ce să-şi dea demisia? C-aşa vrea Chioru? (Pentru că nu mai vedem nimic în afară de Băsescu, devenim complici la un plagiat care se vede din Lună; o hoţie ordinară este tolerată de o bună parte din societate dintr-un soi de strategie politică vicioasă. Poporul e pragmatic: o fi rău Ponta, dar nu se compară cu Răul cel mare).
Şi ce dacă-i corupt Năstase? Băsescu, Udrea, ăştia n-au furat? Şi nu mai sunt în închisoare. (Discut cu oameni despre care ştiu că niciodată n-ar fi îndrăznit să pună mâna pe un capăt de aţă. Îl căinează pe autoîmpuşcat, sunt spectatori implicaţi ai unei dramolete în care un condamnat penal este când erou, când victimă. Poporul e milos: o fi fost rău Năstase, dar răi sunt şi alţii).
O fi băgat el în buzunar, da a băgat şi în sacoşa mea, o fi furat, dar a făcut ceva şi pentru oameni. (Mii de oameni s-au adunat la Jilava şi Măgurele să plângă pentru primarii lor realeşi direct din puşcărie. Aduşi cu duba de la Miliţie să depună din nou jurământul faţă de legile ţării, primarii în zeghe au fost aplaudaţi şi ovaţionaţi de toată suflarea din comună. Miliţienii şi mascaţii - oamenii legii, cum li se zice la televizor - au fost scuipaţi. Poporul e alegător: cei mai detestaţi aleşi sunt cei care fură şi nu împart, cine-mparte parte-şi face).
Şi ce dacă Elena Udrea e o impostoare? Ce dacă i-au scris alţii lucrările ştiinţifice? Asta e, spune doamna. N-o face toată lumea? N-o fac toţi colegii mei intelectualii? Păi se compară plagiatul meu cu plagiatul lui Dottore? Sunt doar o biată admiratoare a domniei mele, cu studii la Marea Neagră, ce, lucrez la procuratură, ca Kovesi? (Dacă la Elena Udrea acuzaţia de plagiat vine ca o promovare, proiectând-o în galeria intelectualităţii care ştie să scrie şi să citească, la Laura Codruţa Kovesi, lucrurile se împut. Pe cât de viguros s-a autosesizat în cazul Ponta, pe atât de timorat a fost Co