Puţine sunt revistele care se mai încăpăţânează să editeze antologii: exigenţa interiorizată în concepţiile redacţionale de zi cu zi este indispensabilă pentru o astfel de întreprindere. Rezultat al unui demers de tradiţie, cel de-al 17-lea volum al Caietelor „Vieţii medicale”, intitulat Quo vadis, Medicinae?, este prezentat din perspectivă filosofică de dl conf. univ. Király V. István.

Răsfoind volumul impunător al noii antologii al săptămânalului Viaţa medicală şi nefiind nici medic şi nici vreun specialist în ceva apropiat medicinii – ci mai degrabă un iubitor al filosofiei –, îmi dau cu uşurinţa evidenţei seama că nu pot să scriu o „recenzie“ propriu-zisă „despre“ ea. Îmi este însă tot atât de „evident“ şi faptul că volumul, revista, apoi chiar şi ediţiile ei electronice… au mesaje multiple, pe care le poţi intercepta şi fără să fii ceva de genul „iniţiatului“. Din câte pot realiza din muncile superficiale ale Bibliotecii Naţionale ale României în ceea ce priveşte Bibliografia Naţională a Publicaţiilor periodice de la noi, există puţine reviste care se încăpăţânează să publice – şi încă în mod regulat – antologii. Mai mult, se pare că o asemenea încrâncenare ar fi astăzi la noi chiar anacronică: revistele sunt concepute şi editate mai degrabă în aşa fel încât numerele lor să nici nu aibă o viaţa ce ştiu eu ce lungă… Ele chiar înţeleg prin „actua­litate“ ceva ce în scurt timp nu mai există şi devine rapid de genul „trecutului“… Care, deci, nu mai este „prezent“. În mod firesc, primele contacte cu Viaţa medicală le-am avut prin exemplarele tipărite, apoi prin site-ul revistei. Mult mai târziu am aflat despre existenţa antologiilor sale, iar acest lucru… nu m-a mirat deloc. Fiindcă ştiu şi din propria experienţă de editor de revistă – dar şi de antologii – că antologiile nu stau nicicum la „capătul“ unei reviste, mai precis al unei perio