Cîştigătorul Trofeului Transilvania şi al Premiului pentru Cel mai bun scenariu la TIFF 2011, Fără cale de-ntors este un thriller care mizează mai mult pe suspans decît pe psihologic şi care, fără a aduce elemente noi genului, captivează prin subtilitatea cu care combină ingrediente cunoscute. Într-o noapte liniştită, un tînăr, artist în tatuaje, care îşi împarte singurătatea cu tatăl său, se întoarce acasă, călare pe bicicletă, pe o stradă pustie din Buenos Aires. Atunci cînd se opreşte puţin în mijlocul străzii, o maşină, condusă de un artist ventriloc, îi proiectează bicicleta cîţiva metri mai încolo. Şoferul demarează în trombă, ocărît de tînăr, dar liniştit că nu s-a întîmplat nimic grav. Însă, în timp ce biciclistul cercetează daunele produse vehiculului, el este lovit în plin de o altă maşină, condusă de un student arhitect, însoţit de un prieten. Aşa se deschide remarcabilul lungmetraj de debut al regizorului argentinian Miguel Cohan. O serie de circumstanţe aparent banale (nişte foi cu benzi desenate puerile care sînt risipite de vînt, nişte gheaţă care defectează un mixer pentru cocteiluri, un ocol provocat de pofta de ciocolată a unei soţii şi o stradă închisă pentru lucrări) concură la producerea unui accident tragic, care nu doar ucide un om, ci le şi schimbă viaţa persoanelor implicate şi apropiaţilor acestora. Matías este cel care ar trebui să fie acuzat de omor prin imprudenţă, însă el fuge de la locul faptei, după ce prietenul său anunţă accidentul, şi ascunde maşina mamei sale, pretextînd că i-a fost furată. Cînd Matías nu-şi mai poate păstra taina în faţa părinţilor săi, aceştia îl protejează şi îl încurajează să nu se autodenunţe, ba chiar îl ajută să distrugă dovezile incriminatoare. În locul său este acuzat şi condamnat – la cinci ani de detenţie, reduşi la trei ani şi jumătate pentru bună purtare în închisoare – Federico, vinovat doar pen