Chiar daca o parte din observatiile lui Guy Debord au devenit parte din folclor, asta si deoarece societatea capitalista s-a dezvoltat conform previziunilor sale din 1957, filmul functioneaza in continuare ca un memento asupra spectacolului sau, la noi, a circului. Un film dupa o carte, o ecranizare aparte, este filmul lucrarii "Societatea spectacolului", publicata in 1967 de Guy Debord. Ca sa-i prefatez particularitatile, il voi scoate temporar de sub umbrela generala a cinema-ului si-i voi aloca porecla de film "situationist". Acest adjectiv indica apartenenta la miscarea cultural-estetica "situationism", o variatie a lettrismului inceput la Paris dupa al doilea razboi mondial de cetateanul roman Isidore Isou. Sub influenta dadaismului si a suprarealismului, lettrismul incerca sa aplice anumite idei ale teoriei critice la toate aspectele vietii. Importante initial in studiile culturale si in curentele artistice de avangarda, ideile lettristilor si, apoi, ale situationistilor si-au gasit, cu timpul, si o aplicare politica, survenita dintr-o analiza de inspiratie marxista asupra societatii. Inainte de aparitia si de teoretizarea globalizarii, socurile modernitatii asupra societatii au fost sistematizate in legatura cu productia de arta de teoreticieni precum Walter Benjamin. Societatea de consum instaurata in Europa dupa al doilea razboi mondial, la inceputul celor trei "decade glorioase" de crestere economica a vestului, e punctul de plecare al demonstratiei lui Guy Debord. "Spectacolul" la care se refera e interactiunea umana pervertita in schimb de bunuri si de imagini ale bunastarii, ale visului, dorintelor. "Spectacolul" este propagat de mass-media, camatarul imaginilor, un soi de facilitator al dorintei, care omoara interactiunea si handicapeaza facultatea critica a omului. In fata sistemului perfect de productie si satisfacere instantanee, singura solutie e re