"Cel mai cinstit dintre guvernele României postcomuniste” - cum şi-a denumit premierul Ponta propriul cabinet - porneşte la drum şchiopătând.
Ţintele economice - principalul obiectiv al noii administraţii - sunt departe de a fi atinse, corupţia funcţionează la aceiaşi parametri, dacă nu cumva este chiar mai agresivă, legislaţia este la fel de instabilă ca în toţi anii scurşi de la răsturnarea lui Ceauşescu. Guvernul d-lui Ponta s-a încadrat perfect, încă de la început, în logica "sistemului ticăloşit”, cum a denumit preşedintele Băsescu ansamblul de complicităţi interesate ce domină administraţia ţării, ierarhia ei economică şi socială. Sistemul este o moştenire a comunismului, potenţată de Ion Iliescu, prin promovarea "băieţilor”, securiştii şi activiştii comunişti de rang secund, care - "răspândiţi” în toate instituţiile statului şi în toate partidele - au instaurat "cumetria” în spolierea avuţiei naţionale, având doar grija ca - sub aparenţa unei democraţii de tip occidental - "profitul” să se repartizeze între ei cât mai echitabil. Tovarăşii puteau fi orice, de la "genii ale Carpaţilor”, la "savanţi de renume mondial”, de la "părinţi ai naţiunii”, la "strategi planetari” etc. Când Occidentul a realizat impostura şi minciuna propagandistică, reacţiile au fost pe măsură, România fiind - până la căderea comunismului - tot mai izolată pe scena europeană şi a lumii în ansamblu.
Se ştie cum a început "cel mai cinstit dintre guverne”. Miniştri incompatibili, demnitari în conflict cu Justiţia, lideri suspectaţi de corupţie şi imoralitate, ce au fost sesizaţi imediat de (tot mai) puţinele medii neaservite. Cum a reacţionat premierul la dezvăluirile incendiare ale presei? Evident, înlocuind personajele incomode din perspectiva imaginii "de vitrină” (Alistar, Dumitrescu, Mang etc.) sau acceptând demisia miniştrilor aflaţi în conflict de in
