În numărul 29 de joi 18 iulie, apare pentru prima dată, în pagina întîi a Gazetei literare, anunţul „În curînd, România literară, Săptămînal de literatură şi artă, Editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România.” Acest anunţ va apărea sub diferite forme, dar cu acelaşi conţinut, în fiecare dintre ediţiile următoare ale Gazetei literare.

Numărul 34 de joi 22 august publică pe aproape întreaga primă pagină „Cuvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu în faţa adunării populaţiei din Capitală”. Textul este însoţit de o fotografie făcută din balconul Sălii Palatului. Paginile din interior sînt pline de texte mai mici sau mai mari trimise de diverşi scriitori în sprijinul discursului lui Nicolae Ceauşescu. Nichita Stănescu vorbeşte, de pildă, despre „discursul plin de fermitate, de înţelepciune şi de nobleţe al tovarăşului Nicolae Ceauşescu”. (...)

Singurul care scrie neabătut, în aceste vremuri tulburi, în pagina întîi, despre chestiuni strict literare este Şerban Cioculescu în rubrica sa, „Breviar”. Dar alături de rubrica semnată de Cioculescu, fotografia cu Nicolae Ceauşescu începe să fie nelipsită în aceste săptămîni. Aşa cum nelipsite încep să fie şi comentariile adulatoare la adresa acestuia, cum este, de pildă, cel semnat de Adrian Păunescu, la două săptămîni de la discursul faimos. Adrian Păunescu îl portretizează pe Nicolae Ceauşescu astfel: „O, acest august în care Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, preşedintele României, s-a relevat în totalitatea fiinţei sale de om născut aici, călit în focurile fundamentale ale epocii, educat de partid şi nutrit din fibra cea mai pură a neamului românesc.” Cu entuziasm asemănător scrie nu departe în aceleaşi pagini ale Gazetei literare, Dan Zamfirescu.

Dar nu lipsesc în aceste zile fierbinţi articolele culturale, literare, cosmopolite. Aşa este, de pildă, un articol cu titlu