Profesorii scularişti contestă în stradă introducerea studierii Coranului la gimnaziu. Politicienii conservatori văd aici o adâncire a europenităţii democraţiei turceşti.
Articol din revista FP România, ediţia nr. 28 (mai/ iunie 2012), din 21 mai la toate standurile de presă.
Întâmplarea a făcut ca, în ziua din martie în care aveam programate întâlnirile la Parlamentul de la Ankara, în faţa edificiului să se producă şi unele dintre cele mai mediatizate proteste faţă de noul proiect de lege a educaţiei, susţinut de guvernul AKP condus de popularul Recep Tayyip Erdogan. După obiceiul locului, protestele sunt îndârjite, iar reacţia poliţiştilor, extrem de dură. Se lasă cu lupte corp la corp, cu arcade şi nasuri sparte, tunuri cu apă puse pe manifestanţi.
Manifestanţii sunt profesori, nemulţumiţi că în noua formulă a legii educaţiei, studiul Coranului va fi introdus, opţional, în ciclul secundar. Ar fi o lovitură simbolică dată tradiţiei recente: separarea dintre religie şi stat, lăsată cu limbă de moarte de părintele Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk.
„AKP are o agendă ascunsă împotriva secularismului. Ei utilizează religia ca pe un factor de menţinere la putere”, spune Kemal Kılıçdaroğlu, preşedintele Partidului Republican, acum în opoziţie. Liderii AKP răspund, cu mâna pe inimă, că nici nu se gândesc la aşa ceva. Dimpotrivă, nu fac decât să adâncească democraţia în statul turc modern.
Prin amendamentele constituţionale din 2010, Armata şi-a pierdut pârgiile de intervenţie în viaţa politică, prin care putea răsturna guverne sau interzice formaţiuni islamiste. Iar o Comisie de Conciliere, alcătuită din reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare, pregăteşte o nouă Constituţie, civilă, care va promova democraţia, statul de drept şi libertăţile fundamentale.
Partea europeană
De unde şi frustra