- Au cuvântul femeile -
1. Vă mai amintiţi momentul exact când aţi simţit că mariajul vostru se prăbuşeşte?
2. Ce aţi făcut ca să mai salvaţi căsnicia?
3. Aţi divorţat lăsând în urmă prietenie sau ură?
4. În ce fel v-a schimbat divorţul? A reconfigurat felul în care vedeaţi dragostea şi viaţa?
5. Cum aţi depăşit singurătatea de după divorţ?
SONIA RĂDULESCU,
fotograf, Bucureşti
1-2. Îmi amintesc perfect. Ieşiserăm amândoi în parc, pentru că îmi doream să beau o cafea. Speram să uit toată tristeţea ultimelor luni, toate cearcănele apărute în nopţile de iarnă în care plânsesem fără să mă audă, toate frustrările născute din efortul de a salva un mariaj pripit. Dădusem până atunci vina pe mine, că sunt prea pretenţioasă, că am aşteptări exagerate, apoi pe tot felul de lucruri exterioare nouă. Îi găsisem scuze, îmi spusesem că trebuie să mai am răbdare, că va fi bine într-un final. Mă simţeam cumplit de obosită. Aveam nevoie de ritualul mărunt al statului la terasă. Credeam, cumva, că soarele ne va face să ne zâmbim din nou şi să ne privim cu adevărat, cum n-o mai făcuserăm de multe luni. Şi că, privindu-ne, vom regăsi toată frumuseţea şi căldura care ne-au făcut cândva să ne îndrăgostim nebuneşte. Speram că ne va readuce pofta de a sta de vorbă, dacă nu ca doi iubiţi, măcar ca doi prieteni care înţeleg ce se întâmplă cu ei. Numai că el şi-a privit lung şi preocupat cafeaua, şi-a plimbat ochii spre celelalte mese, a tăcut mult şi doar din când în când m-a privit pe furiş, fără să zică nimic. După nici zece minute m-a întrebat, bâţâind din picior, "Hai, o bei odată?”. Şi-atunci, brusc, nu ştiu cum, am simţit că e gata, că s-a stins şi ultima urmă de dragoste dintre noi. Nu mai ştia cine sunt, nu mai ştiam cine e, între noi se căscase prăpastia. Era definitiv. L
