Horace McCoy (1897-1955) este mult prea puțín cunoscutul scriitor după al cărui roman Și caii se împușcă, nu-i așa? s-a turnat un ultracunoscut film cu titlul omonim. Un film extraordinar, din 1969, în regia lui Sydney Pollack, cu Jane Fonda și Michael Sarrazin ca protagoniști. Cu toa­te că a fost nominalizat la multe Oscaruri, doar actorul Gig Young a luat un premiu, pentru Cel mai bun actor într-un rol secundar. Citesc romanul lui McCoy a­bia acum. Scurt, dens, dramatic, fă­ră să fie și melo. Roman existențialist. L-au declarat Sartre și Simone de Beauvoir, nu fără îndreptățire. În plină criză, cea a anilor ’30, sîntem martorii unui maraton de dans. Găsesc pe Internet că McCoy a fost chiar bodyguard la un local ce găzduia astfel de concursuri. Perechi, perechi dansează zile în șir pînă ce rămîn pe podium doar doi. Cîștigătorii. Victorioșii. The Winners, restul nu contează. Sîntem părtași la viața protagoniștilor, intrăm în culisele vieții americane și ne plimbăm printre arcanele vieții lăuntrice ale unor tineri. American dream rămîne o frumoasă iluzie. Luciditatea își dă mîna cu disperarea, lipsa de orizont existențial se conjugă cu lipsa de alternative. Un bărbat ucide o femeie. De ce? Pentru că l-a rugat ea. Simplu, nu? Ce să explici, ce să spui polițiștilor, procurorilor, judecătorului? „Și caii se împușcă, nu-i așa?“ este chiar replica finală a romanului. Vocea calmă şi resemnată a Străinului camusian care percepe absurdul acestei vieți fără să mai dea explicații este chiar vocea lui McCoy, dedat la alcool și solitudine. N-a avut putere să facă nimic pentru el. A murit pur și simplu, cu 14 ani înainte ca Jane Fonda să facă întregii lumi cunoscut romanul lui. O să încerc să-i caut și celelalte romane mai puțin cunoscute. Unul dintre cîștigurile certe de după 1989 este faptul că putem comanda și primi cărți de unde avem chef. Și nici nu costă o avere. Paul