Italia şi Spania au decis să boicoteze adoptarea Pactului de Creştere în lipsa unei relaxări a condiţiilor de asistenţă financiară.

„Marele pas înainte” în rezolvarea crizei Euro s-a împiedicat la start. Mariano Rajoy şi Mario Monti au decis că ar fi bine să se pună de-a curmezişul din cauza dobânzilor extrem de mari pe care trebuie să le plătească la obligaţiunile lor de stat. Practic, cei doi premieri au ameninţat că vor împiedica adoptarea Pactului de Creştere Economică dacă Europa nu găseşte un mecanism de atenuare a presiunii pieţelor financiare. Deocamdată, rezultatul acestui summit este incert.

În condiţiile în care Consiliul European este privit drept o ultimă şansă de salvare a monedei unice europene, liderii europeni par a se împiedica în detalii destul de neimportante, mai ales privit în contextul mai larg al proiectelor de adâncire a uniunii economice şi de instituire a unei uniuni politice pe bătrânul continent. De fapt, liderii europeni au manifestat o lipsă de coeziune mai accentuată decât la începerea crizei financiare şi economice în urmă cu treizeci de luni. De unde această reuniune trebuia să pună bazele viitoarei construcţii europene, subiectele de negociere pe fond au fost ignorate, cel puţin în prima zi a summitului.

Nu este clar dacă tactica Italiei şi Spaniei va da roade. Printre chestiunile importante de pe agendă era adoptarea Pactului de Creştere promovat de Franţa tocmai pentru a ajuta economiile europene aflate în dificultate. Cartea jucată acum la Roma şi Madrid s-ar putea dovedi perdantă. Angela Merkel nu părea ieri deloc afectată de un eventual eşec al Consiliului. În fond, Germania a militat mereu pentru rigoare bugetară şi reforme structurale. Aşa că neadoptarea Pactului de Creştere ar însemna, de fapt, o întoarcere la cursul tradiţional al Berlinului.

Sudul Europei o pune pe Merkel în dificultă