Am ajuns în Azerbaijan la câteva săptămâni după finala Eurovision. Aveam în minte imaginile care au încântat peste o sută de milioane de telespectatori: un mic Dubai, pe malul Mării Caspice. Filmări din concurs rulau încă în locuri publice din Baku, deasupra meselor cu promoţionale lucioase retur.

Azerbaijanul e cea mai mare ţară din Caucaz şi cea mai bogată: 9 milioane de locuitori, uriaşe rezerve de petrol şi gaze naturale. Capitala e un oraş scump, cu multe turnuri de sticlă şi branduri de lux. ASCULTAŢI VARIANTA AUDIO: Un reportaj de Ioana Haşu

Ce nu se vede din centru sunt suburbiile în care familii numeroase, fără asigurări medicale şi fără venit, trăiesc în câţiva metri pătraţi. Departe de ochii turiştilor sunt închisorile politice, blocurile în care apa se dă după program, satele fără drumuri, apă şi gaz, dar mai ales abuzurile Puterii.

În vreme ce zeci de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene urmăreau fermecaţi Eurovision 2012, organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului atrăgeau atenţia că în Republica Democratică Azerbaijan, gulagul sovietic a fost înlocuit cu un mult mai perfid şi rafinat sistem politic mafiot.

Una din cele mai periculoase meserii în Azerbaijan e jurnalismul. Ziariştii care vorbesc despre abuzurile puterii sunt adesea eliminaţi, fără prea multe perdele. Unii sunt închişi, alţii sunt omorâţi în condiţii neclare. Cei din detenţie vorbesc despre bătăi şi torturi similare celor din închisorile politice ale anilor ‘50.

Parlamentul European cere protejarea jurnaliştilor

Khadija Ismayil e una dintre puţinii jurnalişti de investigaţie din Azerbaijan – cunoscută în lume pentru anchetele despre afacerile corupte ale familiei prezidenţiale. Înainte de Eurovision, a fost ameninţată şi şantajată. Iată un fragment din scrisoare trimisă de Parlamentul European preşedintelui Ilham Aly