Haruki Murakami, 1Q84, vol. III,

traducere din japoneză de Iuliana Oprina şi Florin Oprina,

Iaşi, Editura Polirom, 2012, 432 pag.

Cel de-al treilea volum al celui mai recent roman scris de Haruki Murakami, 1Q84, apărea în Japonia la un an de la publicarea primelor două. La fel au stat lucrurile şi în România, Editura Polirom publicând deznodământul romanului la aproape 14 luni de la lansarea concomitentă a volumelor I şi II. Foarte posibil avem de-a face cu o strategie de marketing, editorii mizând pe stârnirea interesului cititorilor şi a unei tot mai mari nerăbdări. Numai că decizia aceasta s-a dovedit a fi o armă cu două tăişuri, pentru că a oferit răgazul necesar dezvoltării unui orizont de aşteptare prea mare. De aceea, riscul ca acest al treilea volum să dezamăgească s-a dovedit a fi destul de ridicat.

Scurtă recapitulare: două personaje, Tengo şi Aomame, trăiesc un soi de poveste de dragoste la distanţă şi se caută unul pe altul, singurele lucruri care îi unesc fiind amintirea unei întâlniri în timpul şcolii, un moment intens trăit la zece ani, şi muzica Sinfoniettei lui Janáček. Tengo este un profesor de matematică strălucit care în timpul liber (re)scrie cărţi. Printre acestea se numără şi volumul Crisalida de aer, semnat de o adolescentă dislexică şi stranie – Fukaeri, traumatizată de abuzurile sexuale pe care le suferise într-o sectă religioasă, Pionierii. Fata fusese violată chiar de tatăl ei, liderul sectei, care periodic intra întro stranie transă în timpul căreia se împreuna cu fete virgine. Aomame este instructoare de fitness în viaţa de zi cu zi şi asasin plătit în timpul liber. O misterioasă doamnă extrem de bogată, fondatoarea unei organizaţii pentru sprijinirea femeilor căzute victime violenţei în familie, o angajează să îl ucidă chiar pe liderul Pionierilor. Aomame îndeplineşte misiunea, după care este pe punctu