Căutam ceva nemaivăzut. Nu ca valoare, că e rară, ci în relaţie cu telecomanda. Am dat de un titlu promiţător: „Domnii preferă proastele“, dar n-am văzut decât finalul, care era cam SF (în viaţa reală există demonstraţii mult mai reuşite). Apoi am căzut pe canalele pentru vârstele fragede şi foarte fragede, cu desene animate şi neanimate. Primul era un desen lent. Viu colorat, dar adormit şi plin de enigme. Nu din acelea care te incită, ci din acelea care te irită. Un elefant sărea coarda, de fapt, era elefantiţă pentru că avea fustă cu volane. Dar mai sărea cineva coarda şi nu ghiceai din ce specie făcea parte. Doar că purta, la fel, o rochiţă cu volane. Curând, avea să se deschidă o carte mare şi un scrin din care săreau, la intervale, un soi de carioci colorate. Ele voiau să-i înveţe pe copii literele a, b şi c. Dar o făceau atât de plicticos că-ţi venea să uiţi imediat cele trei litere, dacă le ştiai. După încăpăţânarea cu învăţatul literelor, a urmat încă una: „Construieşte-ţi un peisaj“. Nu în curte sau în grădină, nici în farfurie – cum îşi fac japonezii, grădini tradiţionale, când n-au niciun strop de pământ pe afară – ci… pe calculator, cu copaci şi iarbă – stilizate – de pe internet. Lent şi fără noimă. Dacă anterior mai puteam să cred că populaţia ţintă a canalului ar fi formată, eventual, din preşcolari cu job de sugar, acum mi se pare că e vorba de debili mintal (nu la copii mă refer Publicitate însă). Alt canal, cu nume care pare a fi made in China (Jim Jam). Aici, producătorii sunt oarecum normali. Se întâmplă câte ceva cu sens, chiar dacă există şi animale desenate care nu pot fi recunoscute întotdeauna sau nu sunt de pe Terra. O pinguină arde prăjiturile, dar nu de tot. Se vor folosi la pom. Se vorbeşte „pe repede înainte“ (canalul precedent era fără vorbe), deci nu se înţelege nimic. Pinguinul-tată vorbeşte gros. Amenajează pomul afa