Pentru a înţelege subtila infiltrare a fotbalului în toate cutele societăţii braziliene, precum şi beneficiile financiare aduse de o asemenea situaţie, ar fi suficient să evocăm cele mai recente afaceri legate de acest sport.

Fondurile guvernamentale alocate de doi ani încoace pentru pregătirea marelui eveniment din 2014, Cupa Mondială, se ridică deja la cifre astronomice. Cînd, după obiceiul pămîntului, în preziua Cupei, mare parte a lucrărilor de infrastructură se vor afla (ce surpriză!) în întîrziere, bugetul consacrat evenimentului se va dubla ori tripla, cu titlu de cheltuieli excepţionale, în doar cîteva luni de zile. Cine să fie persoanele însărcinate cu reamenajarea stadioanelor, cu construirea de hoteluri pentru turişti, cu refacerea drumurilor, cu transportul participanţ ilor, cu publicitatea interna- ţională şi drepturile de transmisie TV? Aţi ghicit, marii patroni ai cluburilor, fireşte. Se vor asocia cu toţii la acest proiect de anvergură mondială menit să contribuie – nu-i aşa? – la sporirea prestigiului planetar în continuă creştere al ţării-gazdă.

Patriotismul acestor organizatori de distracţii va avea dreptul la finanţare în consecinţă. Pentru o dată, cluburile despărţite prin rivalităţi istorice, de obicei gata să se sfîşie unul pe altul, se vor uni într-un efort cu adevărat naţional, pentru că vor fi bani destui pentru toată lumea.

Nu trebuie să fii ghicitor ca să schiţezi un astfel de scenariu: minima cunoaştere a situaţiei de la faţa locului, ca şi precedentele recente (de exemplu, jocurile Pan-americane desfăşurate la Rio în 2007), anulează orice posibilă îndoială.

Specific brazilian rămîne însă faptul că, deşi situaţia din fotbal pare cunoscută de toată lumea, nimeni nu încearcă să o schimbe. Pentru că nu poate. Ar fi necesară o reformă politică de asemenea proporţii, încît nici un politician nu se încumetă s-