Deşi canicula ne cam face probleme, totuşi sălile de concert sau de spectacol continuă să fie (destul de) pline, pentru că luna iunie a propus câteva repere interesante, dar şi pentru că stagiu­nea se va încheia curând, iar melomanii vor avea de aşteptat până la toamnă pentru a se reîntâlni cu muzica şi interpreţii preferaţi. Spre exemplu, Orchestra de cameră Radio a programat oratoriul Messiah de Händel, dirijorul englez Neil Thomson abordând partitura cu o anume sobrietate, dar într-o construcţie echilibrată. Corul (pregătit, ca de obicei, de Dan Mihai Goia) şi ansamblul instrumental au reuşit să susţină deosebit de bine dificila scriitură, cu o sonoritate adecvată stilistic, expresiv şi „curat“. De asemenea, cvartetul vocal a evoluat destul de omogen, beneficiind de glasuri frumoase, cu frazare atent condusă, remarcabilă fiind mezzosoprana Mihaela Işpan, alături de care soprana Adela Zaharia a constituit o surpriză plăcută, iar tenorul Bogdan Mihai a apărut din nou pe scena „de acasă“ cu dezinvoltura şi siguranţa binecunoscută, basul Zoltan Nagy rămânând însă cam departe de ceea ce înseamnă interpretarea specifică lui Händel. Un public destul de numeros a aplaudat îndelung, unii făcând chiar exces (dar… în mijlocul lucrării), alţii uitând (ca de obicei) să-şi închidă telefoanele (determinându-l pe dirijor să se uite „lung“ către sală). În zilele următoare, la Ateneu, la pupitrul Filarmonicii s-a aflat Valentin Radu, sosit din SUA, optând, tocmai de aceea, pentru un program Gershwin, adaptat inspirat serilor de vară, colaborând cu pianistul Peter Donohoe, deja familiar spectatorilor noştri, care s-au bucurat să reasculte pagini devenite „şlagăre“ ale jazz-ului simfonic – suitele Un american la Paris şi Porgy and Bess (extrasă din opera om Publicitate onimă), precum şi Rhapsody in Blue, Concertul în fa sau I Got Rhythm, întotdeauna gustate de iu