Dacă miniştrii ieşiţi la rampă pînă acum păreau personaje coborîte din Caragiale sau Ionesco, Ioan Rus pare să coboare direct din Urmuz, cam ca acel personaj care coboară din maimuţă, numai că sensul pare a fi inversat, în cazul ministrului nostru.

“O ceată de portocalii s-a adunat azi, cu un chimist în frunte, să atace cu duritate nişte chestiuni legate de drept. Nu mi se pare normal.” E ceea ce spune Ioan Rus. Dacă am lua drept bună logica lui Rus, atunci n-ar fi normal nici ca un inginer constructor de maşini, aşa cum e el însuşi, să conducă ministerul de interne.

Inginerul specializat în tehnologia construcţiilor de maşini îşi dă însă cu părerea în toate. De exemplu, ne spune că Năstase era depresiv. În logica lui Rus, acest lucru l-ar putea spune doar un psihiatru, nu un inginer.

Spre deosebire de chimistul înfierat de Rus, care s-a pronunţat în privinţa unui singur plagiat, inginerul nostru dă un verdict asupra întregii istorii a gîndirii creatoare din ultimele milenii: ”De vreo 2000 si ceva de ani incoace, de la Aristotel la Platon, toţi au plagiat.” Trebuie să recunoaştem că e o concluzie care îl scoate pe ministrul nostru chiar şi din universul urmuzian, aruncîndu-l într-un absurd care încă nu şi-a găsit autorul, deşi, iată, personaje există…

Dacă, prin ceea ce spune, Ioan Rus îl depăşeşte chiar şi pe Urmuz, prin ceea ce nu spune, ministrul nostru nu depăşeşte însă un biet personaj al lui Caragiale. Faptul că acest inginer atoateştiutor nu ne spune şi cu ce impresie a rămas după ce a privit, pe două coloane, cele 85 de pagini originale şi pe cele luate cu copy-paste de Ponta, mă trimite cu gîndul la nevinovatul Pristanda, poliţaiul care, ca şi Rus, era doctor în drepţi. Şi, într-adevăr, vina nu o poartă braţul care execută, ci mintea care ordonă. Iar în acest moment mintea care ordonă pare a se afla la Rahova…

PS. Dacă ingineru