Schimbarea structurii sociale schimba si scara valorilor: eroii de ieri devin azi misei, mizerabilii de ieri ajung persoane respectabile. Revolutiile sociale rastoarna si semnificatiile axiologice ale notiunilor. Schimbarile revolutionare aduc in fata fostii prosti si le confera pozitii de inteligenti (desigur, li se zice altfel azi: descurcareti, adaptabili, "baieti destepti"), pe cand fostii inteligenti e musai sa fie izolati in spitale de nebuni. In urma cu cateva zile, am primit de la profesorul Daniel David, de la Cluj (cel care a candidat la functia de rector a universitatii clujene), fotografia unui bust inaugurat nu demult, omagiu adus profesorului Florian Stefanescu-Goanga, marele rector de la Cluj, stalp al democratiei in prestigioasa institutie; motiv pentru care au incercat sa-l asasineze studentii legionari. Drept recompensa pentru verticalitatea lui - ce oameni nastea atunci universitatea! -, noul regim instalat dupa razboi l-a dat afara si apoi l-a trimis si la inchisoare. Cinci ani a stat la Sighet, fara sa fie judecat, de la 69 la 74 ani. Era intemeietorul psihologiei experimentale in Romania. Cand am primit fotografia, mi-am amintit de o discutie cu tanarul profesor David, la Cluj, in biroul sau de la Institutul de Psihologie, institutie fondata, inainte de razboi, de marele rector. Colegul David mi-a aratat atunci, pe birou, cartea lui Vasile Pavelcu, Elogiul prostiei. In fiecare seara, mi-a spus, citesc cateva pagini. In anul 1947, la inceputurile noului regim, Vasile Pavelcu a publicat in revista ieseana Ethos (IV, nr. 1-2) un text cu titlul de mai sus. Revista era editata, din 1944, de catre un grup de universitari, personalitati ale elitei cultuale si stiintifice din Iasi, avand ca directori pe profesorii Nicolae Bagdasar si Stefan Barsanescu. Intemeiata ca "revista de teorie si cultura", incerca sa impuna, in vremuri de razboi si dupa aceea, u