Oricat de buni patrioti ar fi Iniesta sau Ronaldo, ei nu vor da acelasi randament la echipa nationala ca la echipele lor de club, fiindca de la Barcelona si Real isi asigura traiul, malaiul si susaiul. Mai este o zi si aventura europeana a fotbalului din Polonia si Ucraina se va incheia si maine vom sti si numele campioanei europene. Lucru important pentru cei ce diseca faptele de la Euro 2012 si isi ajusteaza comentariile in functie de echipa invingatoare, chiar daca finala poate fi decisa de un sut plasat din punctul de la 11 metri sau de o parada. Nu trebuie sa astepti finala pentru a trage concluzia ca aceasta editie a Campionatului European nu prevesteste lucruri prea bune pentru viitorul fotbalului inter-tari, chiar daca, in sine, competitia a avut o mare doza de suspans, uneori si de spectacol. S-au vazut insa destule meciuri anoste, chiar si in fazele superioare, cum a fost acel de netinut minte Spania - Franta, in care o echipa n-a stiut sa joace, iar alta n-a jucat cum stie. S-a vorbit mult de oboseala cronica a jucatorilor de cel mai inalt nivel, dupa un sezon infernal, cu campionate puternice si mari competitii europene. Numai ca mai toate echipele puternice, cu exceptia cazului cu totul special al Olandei, au ajuns cel putin pana in sferturile de finala, iar semifinalele au opus cele mai eclatante echipe ale momentului: Spania, Italia, Portugalia si Germania, desi se asteptau surprize placute din partea celor doua gazde ori a altor echipe estice. Nu s-au inregistrat aceste surprize, desi nici Arsavin, nici Rosicky, nici Samaras sau Blaszczykowski nu s-au spetit prin Liga Campionilor, precum Xavi, Cristiano Ronaldo sau Gomez. Ceea ce duce la tentatia de a transla obsedanta oboseala cronica intr-un soi de lehamite. Nu trebuie sa ne amagim cu vorbele. Oricat de buni patrioti ar fi Iniesta sau Ronaldo, ei nu vor da acelasi randament la echipa nationala ca la