Presa intră in week-end cu ştiri să ronţăie o lună. Evenimentele nu se precipită, se încalecă unul peste altul de ai zice că am intrat în anul morţii. Ce Năstase, ce plagiat, ce Bruxelles, săptămâna asta s-au întâmplat atât de multe încât nu ştii la ce să te repezi să nu îţi scape. Numai cine nu a fost la pescuit nu ştie cum e să îi cloţopească 3-4 lansete odată şi să nu ştie la care să se ducă prima oară, pe care să o scoată prima, de teamă să nu rateze monstrul pentru un amărât de rac.
După ce ne-am telenovelizat pe subiectul Năstase după ce acesta s-a liniştit şi ne-a zâmbit uşor ironic la plecarea din spital, nimeni nu mai vorbeşte despre drepturile omului, nimeni nu mai pomeneşte despre nedreptatea care i s-a făcut, cei care plângeau pe umerii lui loviţi de gloanţe acum sunt gata să îl strângă de gâtul prea puţin zgâriat, ruşinaţi că s-au lăsat aşa de repede păcăliţi de isteria indusă de anumiţi moderatori care veneau cu informaţii”confidenţiale” la crăpatul zorilor, sau de doctori care când vorbeau de plăgi împuşcate puneau accept pe numărul 4, nu pe gravitatea plăgilor. Uşor-uşor interesul s-a mutat pe drepturile medicilor, apoi ale avocaţilor, apoi ale poliţiştilor, apoi ale deţinuţilor care au sau nu voie să primească mai mult de 5 kg de bunuri pe lună la pachet. Se va obişnui Năstase cu Rahova? Rămâne de văzut, firea umană este o necunoscută uneori nu aduce anul ce aduce secunda.
Dar dacă tot suntem la secunde să fim cu ochii pe ea pentru că la modul în care se desfăşoară evenimentele, un clipit de gene te face să pierzi marea bombă.
După ce s-au arătat cu degetul pe marginea insignei, Băsescu şi Ponta au decis unul să stea acasă, celălalt să plece cu banii de butelie. Nici nu a plecat bine Ponta, că ştiriştii au început să fiarbă, unde e Băsescu, unde îi e maşina, unde îi e avionul, unde îi e trotineta, unde îi e calul? Până la urmă Băs
