- Cultural - nr. 126 / 30 Iunie, 2012 Timpul caisului inflorit ca melcul "Conversatie de seara”, volumul de versuri scris de Mariana Cristescu, este un veritabil dialog cu sine, monolog cert, dintr-o dorinta de autocunoastere, iar decorul acestui ceas de taina este asigurat de natura, cu toate bucuriile ei, menite sa echilibreze un eu descumpanit, ajuns intr-un impact al fiintei, al existentei. Seara este momentul cel mai generos al zilei, un timp asezat, in care gandurile pot fi adunate, simtite, exprimate, atat cat se poate. Desi se deapana o poezie discursiva, limpede, sunt usor de zarit urme ale unei rataciri, pe care poeta cauta sa si-o explice, sa o inteleaga si sa si-o asume. Exista in poezia Marianei Cristescu o imbinare de simturi, puse in slujba perceperii unei realitati existente sau dorite. Lumea are acele forme, culori, sunete, pe care poeta vrea sa le observe. Nu este vorba despre un spatiu si un timp inventate pentru sine, desi n-am fi departe cu aceasta interpretare, dar e o forma a regasirii. "Conversatia...” este un pretext de a vorbi cu cineva absent, de a inainta prin cuvant intr-o noua etapa, de a-l gasi pe celalalt printre tacere, inserare, liniste. Incadrata in motive romantice, seara Marianei Cristescu contine, pe langa luna, stele si noapte, si elemente pamantene, ce o fac pe poeta sa-si desfaca din caier povestea care sa-i contureze portretul: decorul este si pamantean, cu melci, cu maci, caisi, lebede, piatra, clavir, crin, fir de iarba. Cateodata se intampla scurte evadari in "Temple – Iubiri”, "in cenusa diminetii”, "in poeme – toteme”. Desi o Cantare a Cantarilor, "Conversatie de seara” contine si o poezie incifrata, legata de simboluri personale, unde pentru fiecare indiciu exista o intamplare doar schitata in vers. Prezenta celuilalt din amintire, cu spusele lui "Pe aici a trecut fiara,/ imi spui / si zambesti.../” are ecou in timpul