La 28 iunie 1912 se năştea la Roman cel care avea să devină dirijorul legendar Sergiu Celibidache. Până la vârsta de 4 ani, Sergiu nu a rostit nici un cuvânt. De parcă această tăcere i-a fost dată pentru a aduna mai multă mirare, mai multă înţelepciune, mai multă muzică.... "Când aveam 4 ani dădeam concerte, aşa, fără public, într-un pod gol, fără lumină, cu mult praf, şi foarte rece. Mulţumeam publicului, deşi nu ştiam ce înseamnă asta. Fusesem o dată la un concert adevărat unde am văzut că se aplauda, că se mulţumea la sfârşit şi, atunci, o făceam fără să ştiu să cânt la pian, nu cântam, mi se părea doar foarte interesant." Mărturisea mai târziu dirijorul, destăinuiri care au apărut în cartea "Celibidache – Întâlniri cu un om de excepţie", texte reunite de Stephane Muller şi Patrick Lang. O dată cu vorbirea, Sergiu începe să studieze pianul, uimindu-şi profesorii.
Tatăl său, Demostene, prevăzuse pentru Sergiu o carieră politică. Dar muzica muşcase din sufletul său şi nimic nu mai putea şterge semnul. La vârsta de 18 ani, Sergiu Celibidache părăseşte casa părintească pentru totdeauna.
Această voinţă de fier, acest curaj de a face ceea ce simţea că trebuie să facă a fost o caracteristică a tuturor acţiunilor din viaţa sa. Şi-a urmat visul...
A studiat matematica, filozofia şi muzica la Iaşi, iar după despărţirea de familia sa şi-a continuat studiile la Bucureşti, câştigându-şi existenţa în calitate de pianist corepetitor la o şcoală de dans. În 1935 se mută la Paris şi îşi continuă studiile acolo. Într-una dintre zile, ascultă la radio un cvartet de coarde de Heinz Tiessen şi este într-atât de entuziasmat, încât compune propriul cvartet de coarde şi i-l trimite lui Tiessen. Acesta, profesor la Facultatea de Muzică din Berlin, remarcă potenţialul muzical deosebit al lui Celibidache şi îl invită la Berlin. Destinul îşi urma cursul.
Celibidache
