Consiliul Național de Atestare (CNATDCU) a dat verdict de plagiat în cazul lucrării de doctorat a lui Victor Ponta. ”Hotărârea nu e legală”, pentru că nu a avut cvorum. Mai mult, componența și competența CNATDCU a fost modificată pe ultimii milimetri pentru a nu se putea pronunța în acest caz, arată susținătorii premierului. Tot în apărarea lui Victor Ponta, sâmbătă dimineața, PSD a dat publicității un document în care arată că mai bine de jumătate dintre cei care au dat verdictul de ”plagiat” sunt membri PDL, au activat în comisii prezidențiale ori au beneficiat de finanțări substanțiale ale unor proiecte sub Guvernarea PDL. Acest aspect nu face plagiatul mai puțin plagiat, dar readuce în discuție o altă problemă majoră a României: politizarea tuturor instituțiilor statului.

Și scoate în evidență marea ruptură din societatea românească. Iar această ruptură nu este între a fi ”pedelist” ori ”uselist”, susținător al lui Băsescu ori al Ponta (cu variații de la un ciclu electoral la altul), ci între a fi sau a nu fi membru de partid (indiferent de culoarea politică a acestuia). Din punct de vedere democratic, faptul că ești membru de partid nu-ți poate bloca accesul la ocuparea unei funcții publice, la care principalul criteriu de eligibilitate este competența și expertiza într-un domeniu sau altul (desigur, cu excepțiile prevăzute în mod expres în legi). Apărarea unui drept al omului (cel la liberă asociere) a născut însă un monstru: nu poți accede la o funcție publică dacă nu ești membru de partid. Carnetul de partid (desigur, în culoarea adecvată partidului aflat la un moment sau altul la Putere) este condiție obligatorie, la fel ca diploma de licență.

80% poate 90% dintre șefii diferitelor instituții din România sunt și membri de partid. Nu am datele exacte, dar îmi permit să estimez că raportul dintre membrii de partid și populația majoră a României