Bucata de carne tocată şi condimentată, asezonată cu diverse topinguri şi pusă într-o chiflă, este cel mai la îndemână fel de mâncare ce poate fi procurat din restaurantele fast-food de cineva care vrea să se hrănească fără să piardă vremea. Originea exactă a hamburgerului nu este cunoscută cu exactitate şi nu va fi, probabil, niciodată. Cei mai mulţi istorici cred că hamburgerul a fost inventat de un bucătar căruia i-a venit ideea să aşeze o bucată de carne tocată între două felii de pâine, dar nu se ştie cine a fost acela. Ce se ştie însă cu certitudine e că termenul „hamburger” vine de la numele oraşului nemţesc Hamburg, al doilea ca mărime din Germania, de unde au emigrat foarte mulţi nemţi în Statele Unite ale Americii. De la „Hoarda de aur” la biftecul tartar Obiceiul de a te hrăni fără a pierde vremea datează – se spune – încă din timpul lui Genghis Han (1167-1227). El şi armata sa de mongoli călare, cunoscută drept „Hoarda de aur”, cuceriseră mare parte din Rusia, Ucraina şi Kazahstan. Permanent în mişcare, nu aveau timp să aprindă focul pentru a prepara ceva de mâncare. Cea mai simplă metodă era aceea de a consuma bucăţi de carne de oaie sau de capră, pe care le purtau cu ei sub şaua calului. Aceasta ar putea fi, de altfel, originea biftecului tartar. Mai mulţi bucătari reclamă paternitatea ideii Unul dintre posibilii părinţi ai chifteluţei servite în chiflă este Charlie Nagreen (1870-1951) din oraşul american Seymour, Wisconsin. La 15 ani acesta vindea aşa numitele „fripturi Hamburg” la standul său, în timpul unui festival local, Outagamie Country Fair. Fără succes însă pentru că oamenii nu voiau să piardă distracţia pentru a se opri să ia masa. În 1885, Nagreen a decis să aşeze bucata de carne între două felii de pâine, astfel încât oricine se putea mişca liber şi mânca în acelaşi timp. Ideea sa a fost bine primită de public, iar felul de mâncare a fost cu