Muza acestui text o specie urbană aparte, pitoresc-agasantă, care bântuie de mai mulți ani pe ulițele Capitalei. Precursoare a mișcării occupy all streets, vânează cu precădere în orele dimineții, când ți-e cafeaua mai aromată, strigând cu quasi-disperare, ca pe o incantație, involuntarul slogan politic din titlu. Este, fără îndoială, cel mai perseverent și mai subveriv agent politic al vieții politice bucureștene, adevărat câine de pază al ei.

Diferența dintre capitalism și communism, spunea un banc din vremea lui Decretius, e că în capitalism avem exploatarea omului de către om, în timp ce în communism e invers. Diferența dintre ciocoii vechi și ciocoii noi ai vieții politice autohtone de după 1989 e la fel de izbitoare. Uneori, când și-au simțit autoritatea cu care i-am investit pusă sub semnul întrebării, când i-am tras de mânecă pentru că o luaseră pe arătură, mai marii zilei au reacționat bădărănește: Ion Iliescu ne-a făcut golani și animale, Năstase ne-a oferit o nano-aroganță sau ne-a cerut recensământul ouălor, iar Băsescu, mai portuar, ne-a alintat drept găozari și țigănci împuțite.

Victor Ponta e mai special, ne ignoră, strigând parcă cu noi toți: ”Prindeți hoțul!”. Îi vin, însă, în ajutor servilii săi subalterni: Ecaterina Andronescu, meteoricul ei predecesor de la Ministerul Educației și monumentul de absurd Ioan Rus, ca să îi amintesc doar pe câțiva. E adevărat, plagiatul înseamnă prostituție intelectuală și e meserie veche, dar să faci o întreagă comunitate științifică bordel, spunând că de la Platon și Aristotel toți au plagiat, este incalificabil. Sclipitoarea logică de milițian a domnului Rus îl face demn urmaș al nu mai puțin briliantului Postelnicu.

Reacțiile apărătorilor premierului la criticile privind plagiatul domnului Ponta îmi aduc aminte de scena cu Sebastian Papaiani (min. 38:30), alias Eremia, din Toate pânzele sus!,