Fostul internaţional vede că "Italia 2012 joacă exact ca Spania 2008. Iubeşte mingea, n-o mai urăşte, ca în trecut".
Craioveanu. 44 de ani. Fost internaţional român care trăieşte şi vibrează pentru tot ce înseamnă Spania şi fotbalul iberic, mai ales pentru Furia Roja. Dar acum, Gică nu mai crede atît de mult în forţa roşie. Nu în finala cu splendida Italie, o revelaţie al cărei joc îl încîntă pe golgeterul de altădată.
- Gică, o finală teribilă pentru Spania...
- (Oftează). E tare complicată... Spania n-a lăsat Italia să moară în grupe, iar Italia n-o lasă acum să trăiască.
"Tiki-taka lent, previzibil"
- Se spune că tiki-taka a devenit tot mai previzibil la acest Euro. Mai are Spania vreun atu?
- Ce nu mi-a plăcut la jocul Spaniei, şi o spun cu durere în suflet, pentru că e a doua mea ţară şi casă, după România, a fost că s-a transformat într-un tiki-taka lent, obositor, previzibil, fără ocazii, total opus a ceea ce era înainte, o ofensivă totală şi mult mai riscantă.
- Ce-i lipseşte?
- Cine-i lipseşte, mai degrabă! David Villa! Dacă nu ar fi fost accidentat, el ar fi fost primul care să declanşeze presingul, el ar fi creat ocazii şi el ar fi dat goluri. Nimeni nu poate acoperi absenţa lui.
- Totuşi, mai are vreun plus?
- Spania e Spania, are jucători extraordinari şi ştie să controleze meciul în terenul advers, departe de propria poartă. Totuşi, este pentru prima oară după mult timp cînd mi-e frică pentru Spania mea.
"Italia e tînăra focoasă"
- Italia e o mare forţă ofensivă...
- Italia e altă echipă! Nu mai e «bătrîna» care se apără, e tînăra frumoasă, focoasă, plecată să cucerească lumea. Italia 2012 e ca Spania 2008. Are o imagine exuberantă, veselă. Şi Italia 2012 iubeşte mingea, n-o mai urăşte, ca în trecut, cînd fugea de ea. Cei patru mijlocaşi, dirijaţi de Pirlo, sînt fenomenali.
