TEHNICĂ. Aflat într-un turneu la Madrid, Sergiu Celibidache şi-a făcut timp pentru a lovi de câteva ori mingea. Modul în care o face vorbeşte despre pasiunea pe care o simţea pentru fotbal FASCINAT. Celibidache era hipnotizat de felul în care stăpânea un jucător profesionist balonul şi îl privea cu o admiraţie desăvârşităDragostea tânărului Sergiu pentru muzică l-a făcut să plece de la Iaşi, unde se mutase din primele luni de viaţă, la Bucureşti pentru a-şi continua studiile. Este momentul când traiul său devine din ce în ce mai greu. În 1935, el ajunge la Paris, iar câţiva ani mai târziu în Berlin, la invitaţia lui Heinz Tiessen, profesor la Facultatea de Muzică. Acesta rămăsese impresionat de talentul ieşit din comun al românului, după ce Sergiu îi trimisese un cvartet de coarde compus de el însuşi. Situaţia financiară a lui Celibidache este însă una precară, iar pentru a face rost de bani se angajează ca pianist corepetitor pentru un dansator. Era începutul anilor '40, care au corespuns şi cu primele sale încercări ca dirijor al corurilor feroviarilor şi al controlorilor de tramvai. Aceştia din urmă au contribuit decisiv la supravieţuirea lui, oferindu-i ani la rândul o cameră unde să stea. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, românul slăbeşte enorm din cauza lipsei de hrană şi scapă ca prin minune de bombardamente.

După încheierea războiului, cariera lui Celibidache a cunoscut o ascensiune fulminantă. Luna august a anului 1945 este una dintre cele mai importante din viaţa lui. El dirijează Orchestra Filarmonicii din Berlin profitând de faptul că dirijorul-şef, Wilhelm Furtwängler, pe care ulterior avea să îl divinizeze, fusese trecut pe linie moartă până la terminarea procesului de denazificare.

Efectul său asupra celor pe care îi conduce magistral este atât de puternic încât în luna octombrie este numit director muzical al Filarmoni