Nicosia are o capacitate scăzută de a influenţa deciziile cruciale care vor trebui luate de Uniunea Europeană şi din cauza problemelor interne. "Boicotul Turciei face mai mult rău Ankarei, decât Nicosiei, iar procesul de reunificare rămâne îngheţat până la expirarea mandatului actualului preşedinte cipriot, Demetris Christofias. Gazele descoperite în Mediterana ar putea să provoace o acţiune militară a Turciei", prognozează James Ker Lindsay, expert pe Cipru de la LSE.

Cât de eficientă vă aşteptaţi să fie preşedinţia cipriotă a UE?

Există mai multe aspecte în această chestiune. Mai întâi de toate este clar că Uniunea Europeană se confruntă cu o perioadă de mare incertitudine. Preşedinţia cipriotă are o capacitate scăzută de a influenţa deciziile cruciale care vor trebui luate de UE. Puterea este în mâna statelor mari; ca urmare Ciprul ar putea să încerce să joace un rol de coordonare. În acelaşi timp, Ciprul însuşi este într-o poziţie slabă. Din cauza expunerii băncilor cipriote la datoria greacă, economia Ciprului are probleme mari. Din considerente de politică internă, guvernul cipriot a încercat să evite să ia bani de la UE, pentru că ştiau că aceştia vin cu condiţii dure. De aceea a privit către Rusia şi China.

În mod clar dacă ar fi luat un împrumut de la Moscova, asta ar fi ridicat întrebări în legătură cu costurile politice ale acestei decizii. Ce ar dori Rusia în schimb? Ciprul ar fi putut să-şi vadă credibilitatea de membru UE pusă sub semnul întrebării de mulţi dintre partenerii săi din UE. În final, ţara a fost forţată să se adreseze UE. Este cu siguranţă mai bine din punct de vedere politic, dar problema rămâne că este jenant că preşedinţia UE este preluată de o ţară care abia a cerut bailout. Acest lucru confirmă lumii dimensiunea problemei cu care se confruntă UE. Totuşi în termeni organizaţionali şi administrativi, cred că C