Unul dintre marile evenimente expoziţionale la Paris este, în acest moment, retrospectiva pictorului german Gerhard Richter la Centrul de artă modernă Georges Pompidou sau "Beaubourg" cum i se mai spune. În vîrstă de 80 de ani, Gerhard Richter este unul dintre pictorii cei mai scump cotaţi din lume, pe măsura unui parcurs creativ cu totul aparte.
Cele 150 de picturi şi sculpturi expuse cu această ocazie marchează un parcurs artistic eşalonat de fapt pe 50 de ani. Pentru că întreaga carieră a lui Gerhard Richter a început prin 1962 cînd a inventat conceptul de “foto-pictură”.
Deseori un destin artistic are la bază un experiment sau o idee care devin apoi manieră de abordare a actului artistic şi chiar teorie sau filozofie a creaţiei. Gerhard Richter a “inventat” o manieră de a picta avînd la bază fotografia.
Altfel spus şi-a proiectat pe pînză subiecte iniţial fotografiate, pe care apoi le-a fixat în ulei dar, după executarea cromiatică a temei, în general în tonuri reci şi reţinute, a început su o perie să şteargă contururile şi detaliile. Brusc, toate obiectele şi peisajele pictate de Gerhard Richter s-au încărcat, în urma aplicării acestei tehnici, cu un mister enorm, ca şi cum ar fi fost înconjurate de un fel de ceaţă sau şi-ar fi pierdut meterialitatea.
In limbaj fotografic, cînd expunerea este prea rapidă sau tremura mîna celui care foloseşte aparatul, se spune că fotografia iese “mişcată” sau “în ceaţă”. Gerhard Richter a inventat “pictura mişcată” sau în “ceaţă”, şi o dată cu ea un întreg univers de stări şi de interogaţii, de surprize poetice şi de fragilitate...
Unul dintre cele mai faimoase tablouri ale sale este un nud de femeie coborînd o scară, pictat în 1966, şi intitulat “Ema”. O senzaţie de stranietate se degajă din micarea personajului dar mai ales din aspectul vaporos al corpului, care pare pe punctul de a se deza